TATUAJ = VIS, ALEGERE, RESPONSABILITATE – O VIAȚĂ ÎNTREAGĂ

Nu fumez, nu beau alcool decât foarte rar, nu consum droguri. Nu am dependențe nesănătoase. Bine, iubesc ciocolata, dar încerc din răsputeri să stau departe de ea. Dar recunosc, de astăzi sunt INK ADDICTED!

Am visat să mă tatuez de când aveam vreo 15 ani. Când i-am spus prima dată mamei, a făcut ochii mari – e greu să treci peste diferența de vârstă mamă-fiică de 45 de ani, fără să reacționezi în vreun fel, când prințesa-ți, care până mai ieri se juca cu păpușile Barbie și din care te chinui să scoți mare doamnă, vine cu astfel de dorințe! Îmi imaginez acum, cât a strâns din dinți sărăcuța, ca să nu mă trimită în cameră, pedepsită… A ales calea inteligentă… m-a luat cu binișorul, dându-mi senzația că eu aleg… Mi-a spus că știe că nu mă poate opri, dar că mă roagă să fiu cerebrală și să mai aștept, măcar o vreme, ca să fiu sigură că este cu adevărat ceea ce-mi doresc. Și să mă gândesc bine ce desen aș vrea să-mi fac, ca să nu râdă nepoții de mine la bătrânețe. A fost una dintre discuțiile noastre cele mai prietenești! O port cu drag, în suflet, ca amintire de neșters!

Ideea tatuatului a rămas constantă în mintea mea, făcându-și loc iar și iar, dar era mereu ceva care mă oprea  – simțeam că lipsește MOTIVUL! În mintea mea tatuatul a fost mereu sinonim cu un moment important prin care treci, care merită să fie “imprimat” pe piele.

Și anii au trecut… Și visul de a mă tatua nu a prins contur… până când în viața mea a apărut Omul cu Speranță scris pe mână… El a fost factorul decisiv, cel care m-a încurajat să fac ce-mi doresc, să aleg pentru mine, cel care m-a învățat că sunt în plin proces de a deveni cea mai bună variantă a mea și că trebuie să o fac fără teamă. Iar cea mai bună variantă a mea, aceea pe care o plămădesc acum cu greu, a luat hotărârea de a face ceea ce visa de peste douăzeci de ani…

Cei care au tatuaje sunt cei mai responsabili și mai atenți oameni, familiștii cei mai dedicați. Fiindcă hotărârea de a alege să te tatuezi nu este un moft, nu este o toană prin care treci, nu este nici măcar un trend. A alege responsabil este prima condiție pe care trebuie să o îndeplinești ca să te tatuezi. Trebuie să ai în vedere că tatuajul nu se spală peste trei zile dacă nu îți place, nu se scoate cu dermabraziune, nu se șterge, oricât de mult ai insista. El rămâne ștanțat pentru totdeauna, imprimat pe piele, ca și companion permanent al vieții tale. Oricine se poate tatua, dar nu oricui i se potrivește a fi tatuat… De aceea, alegerea modelului pe care urma să-l port o viață întreagă a fost grea și analizată multă vreme.

Cu un job care implică a fi un exemplu pentru cei din jurul meu – aspect pe care nu l-am neglijat niciodată, am luat hotărârea de a fi corectă față de mine, de a pune sentimentele mele pe primul loc, dorințele mele și nevoia de a face ceea ce simt – fără să mai las teama să ia hotărâri în locul meu. Și m-am prezentat la Hasha Tattoo, unde am făcut programare.

Am ales o pasăre Colibri, simbol al iubirii și al purității. Am găsit pe site-ul acesta că pasărea colibri îi reprezintă pe oamenii care: “au o poftă de viaţă debordantă şi un dar divin de a alunga orice urmă de energie negativă. Aceşti oameni jucăuşi şi optimişti, care au ca şi totem o pasăre Colibri, presară iubire în tot ceea ce fac fără să conteze faptul că sunt gesturi nesemnificative.”

Crearea designului tatuajului a durat aproape două ore, timp în care am ales mai multe variante și ne-am străduit – eu, dar mai ales artistul tatuator, să incorporăm tot ce doream eu. Tatuajul a fost bătut în alte șase ore. Muncă de chinez… a spus Ovidiu, artistul care m-a tatuat, întrucât am dorit în mod expres un tatuaj mic, dar plin de detalii – ceva foarte greu de realizat. A ieșit mai frumos decât visam și cred că asta este cea mai bună apreciere pe care și-ar dori-o un artist…

Am fost fericită pe toată durata baterii tatuajului, în ciuda durerii, care uneori era atroce. Combinația dintre zona sensibilă, uneori pe os, puternic vascularizată și pigmenții colorați nu au făcut o combinație prea ușor de tolerat…

La un moment dat mă gândeam că tatuatul seamănă cu conceperea și nașterea unui copil… Visezi la el, te implici în crearea lui, încerci să ți-l imaginezi deși realitatea te uimește peste măsură, suporți durerile fără de care nu ar fi posibil, iar la sfârșit îl privești cu uimire și bucurie, realizând că îți aparține pentru totdeauna.

Și fiindcă vă spuneam că astăzi tocmai am devenit ink addicted, știu deja al doilea tatuaj ce va fi. Țin secret, așa că nu, nu mă convingeți să vă spun ce va fi!

Voi ce tatuaje aveți?! Sau la ce tatuaje visați?

Comments

  1. irina says:

    Mă bucur că ți-ai făcut până la urmă tatuajul. Să-l vedem și pe următorul! 🙂

    1. spezam says:

      Acela va fi secret!

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

* Bifează căsuța GDPR (obligatoriu)

*

Sunt de acord