LOCUL INIMII MELE

Dacă iubirea ar fi un copil, ar fi un băiețel care râde în hohote. Bucuria lui vine din bătăile inimii, care își caută fericită tactul obișnuit și care acum, nebună de dragoste, nu îl mai găsește…

Inima asta, care până acum doar a sperat, inima asta care doar a visat, care cuminte sau uneori înnebunită a așteptat… Azi a primit!

Speranța și Visul s-au transformat în colibri – mici, dar incredibili de puternici care au dus-o într-un zbor orbitor de rapid, direct în brațele lui. Doar ei au ținut-o în viață, într-un somn atât de greu, fiindcă dar așa putea suporta să treacă zilele fără să primească Dragostea.

Dar, Doamne, inima nu mai îmi aparține! Sunt fericită, scopul meu a fost atins… Eu doar am avut grijă de ea, am hrănit-o cu Bine, am mângâiat-o cu Fapte, a crescut așteptând să ajungă la locul Ei.

Inima mea bate în alt piept, departe… Dar e atât de liniștită, doar a așteptat decenii să ajungă în locul în care trebuia să fie. Iar noi două, cele mai bune prietene, ne vom revedea curând, curând!

 

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

* Bifează căsuța GDPR (obligatoriu)

*

Sunt de acord